Aiud, 11 septembrie 2011

Duminică,11 septembrie 2011, ne-am deplasat la Aiud, cu ocazia sosirii moaştelor Sfintei Rita în localitate.Grupul nostru a dat răspunsurile la Liturghie şi a animat Adoraţia specială în cinstea Sfintei Imposibilităţilor.

Sfânta Rita de Cascia a fost o femeie căsătorită, soţul ei a murit într-un duel. Cei doi copii au voit să răzbune moartea tatălui, dar ea nu a fost de acord, s-a rugat lui Dumnezeu mai bine să moară decât să facă acest păcat, iar copiii au murit. Ea a voit să intre în mănăstire, dar pentru că a fost căsătorită nu au acceptat-o. Într-o noapte, a fost condusă de Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Augustin la mănăstirea augustinienilor, care au lăsat-o în curtea mănăstirii. Considerând că a fost o minune, superioara a primit-o în mănăstire.

Rita era un suflet total dăruit lui Dumnezeu. Avea mare devoţiune faţă de Isus Cristos răstignit şi medita îndelung Patimile Domnului. Într-o zi, l-a rugat astfel pe cel Răstignit: "Doamne, dă-mi şi mie un spin din coroana Ta, ca să fiu alături de Tine în suferinţă". Printr-o lumină, un spin s-a îndreptat spre fruntea ei, i-a făcut o rană adâncă şi dureroasă pe care a avut-o toată viaţa. Rana a devenit urât mirositoare şi Rita a fost izolată. Odată, la cererea ei, un trandafir sălbatic a înflorit în plină iarnă şi toţi au putut mirosi parfumul acestui trandafir. Altă dată, din ascultare a plantat un vrej uscat de smochin, care s-a prins şi a dat roade tot în timpul iernii.

La Jubileul din anul 1430, Rita l-a rugat pe Isus să-i vindece rana de la frunte, ca să poată merge şi ea la Roma. Imediat rana de la frunte s-a vindecat, rămânând durerea, iar după ce s-au întors la mănăstire, rana s-a redeschis. Rita a trăit cu această rană până la 23 mai 1457, când s-a stins din viaţă, lăsând în celulă un parfum puternic. Rana de la frunte s-a transformat într-o diademă, reflectând raze luminoase.

O minune permanentă este trupul intact al acestei sfinte, păstrat până în zilele noastre. După atâţia ani, membrele îşi păstrează supleţea şi uneori se mişcă. În anul 1927, mâna stângă s-a ridicat de trei ori. Se spune că într-o noapte au intrat nişte hoţi în mănăstire, dar s-au speriat şi au fugit când au văzut că din raclă s-a mişcat corpul neînsufleţit al Ritei.