Crăciun 2012

Scrisoare pastorală la
sărbătoarea Naşterii Domnului 2012

Iubiți credincioși,

Iată-ne iarăși de Crăciun în postura de pelerini, dimpreună cu magii, pe drumul care duce spre ieslea binecuvântată de la Viflaim, unde Dumnezeu se face Prunc. Ducem cu noi povara existenței, grijile, temerile, toată sărăcia firii noastre expusă la încercările presărate pe drumul vieții. Să nu uităm însă că bucuria este Taina Crăciunului și ea provine de la prezența Celui care ne oferă mântuirea prin credință. Dar pentru a I ne închina trebuie mai întâi să-L recunoaștem. Împletirea dintre știință și lipsă de înțelegere apare în atitudinile lui Irod, ale mai marilor preoți și cărturarilor, care știu cu precizie unde ar trebui să se nască Mesia, dar nu L-au putut recunoaște.

Taina Nașterii exprimă pentru Magi bucuria nețărmurită la apariția stelei, care-i trimite în lume spre a-L afla pe Împăratul cel mare. Inspirați de acel extraordinar fenomen astronomic, căruia ei i-au asociat nașterea unei mari personalități, magii au avut parte fără să vrea de o veritabilă introducere în Taina Domnului. Ajungând la Betleem, străini de legea iudaică au cunoscut teologia felului umil al lui Dumnezeu de a-și conduce creaturile spre lumină și mântuire și s-au putut închina Soarelui dreptății. Câte evenimente în viața umanității, scrise de rosturi aparent trecătoare sau nesemnificative, nu le-a folosit Domnul în înțelepciunea Sa nemărginită spre a oferi lumină!

Dragi credincioși,

Vorbim tot mai greu despre speranță fiindcă febra viitorului ne inspiră multă temere. Or, speranța trebuie să ne găsească doritori de a pătrunde ceva din Taina lui Dumnezeu fiindcă provine din viața cu Cristos. „Ne lăudăm întru nădejdea măririi Lui, și nu numai atât, ci ne lăudăm și în suferințe, bine știind că suferința aduce răbdare. Și răbdarea încercare și încercarea nădejde”[1]. Iată de ce Isus, de la Viflaim încoace, ne invită să așezăm fundamentul credinței în acel loc tainic unde Dumnezeu este totul în toate. Să putem contempla chipul Său cel adevărat și să ne schimbăm viața privind-o de acum înainte prin ochii Lui.

Pe scena lumii puternicele lumini artificiale ne concentrează vederea trupului pe o realitate, nu de puține ori, trecătoare și înșelătoare. Știm din experiență că ceea ce se află în afara luminii unui reflector puternic nu mai poate fi văzut sau rămâne într-o penumbră nedefinită, unde nu se mai distinge niciodată albul de negru. E imaginea potrivită pentru căderile noastre care, în scurt timp, ne pot conduce spre robie – făcându-ne să vedem exclusiv obiectul pasionant care ne va putea oricând înlănțui într-o patimă anume.

Dacă luminile timpului nostru sunt înșelătoare, Lumina lui Isus este în schimb calmă și interioară. Ea dăruiește sens vieții omului prin spiritul cu care trăiește. Candoarea Crăciunului, scenele păstorești luminate de corurile îngerești, exprimă – dincolo de bucuria celor care primesc vestea nașterii Împăratului lui Israel  – nebănuitele căi  ale Domnului. Dar ne mai pun toate aceste lucruri pe gânduri? Nu sunt, oare, luminile vremurilor noastre prea puternice pentru a mai vedea, deoparte, chipul neajutorat și discret al Pruncului Dumnezeu?

Timpul de profundă criză morală și sărăcire pe care îl trăim ne pune în situația de a revedea însuși felul cum ne raportăm față de Dumnezeu. Domnul făcut Prunc, intrând în istoria noastră ruinată de atâta prezumpție, ură și dispreț, nu asistă, cum am crede, cu indiferență implacabilă mersul istoriei, ci se face părtaș de păcatele noastre care-L vor zdrobi în Vinerea mare. El coboară de Crăciun din Sfințenia Sfintei Treimi, cutremurătoare chemare doar pentru cei ce aleg voit păcatul și umbra. De aceea a vorbi despre Împărăția Pruncului, descrisă de discreție, simplitate și revoluții exclusiv interioare, ne creează astăzi atâtea probleme! Când mulți dintre noi stau cu mâna pe inimă, așteptând sfârșitul lunii pentru a face față cheltuielilor, cum să mai poată avea ceva de spus spiritul triumfalist și prosper pe care l-am imaginat în trecut, confundând-l exclusiv cu civilizația și emanciparea în defavoarea credinței?

Dragii mei,

Taina Crăciunului ne oferă ocazia unui serios examen de conștiință. Dumnezeu se lasă expus în fiecare epocă între adevărul realității Sale – pe care preferăm să nu o pătrundem – și ceea ce ne imaginăm noi despre El, plămădind un dumnezeu după chipul, asemănarea și așteptările noastre! „Cum stau lucrurile în existența creștină cu privire la așteptarea întoarcerii Domnului?” – se întreabă pe drept cuvânt Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea în cartea sa despre Isus, spunându-ne că așteptarea noastră, temătoare și lipsită de bucurie, a întoarcerii Lui – fiindcă nu credem decât vieții acesteia trecătoare – ar trebui să se asemene, de fapt, cu rugăciunea celui îndrăgostit „care, în cetatea asediată, este apăsat de toate amenințările și ororile distrugerii și nu poate decât să aștepte venirea Celui iubit care are puterea de a curma asediul și a aduce mântuirea. Este strigătul plin de speranță care tânjește după apropierea lui Isus, într-o situație de primejdie în care numai El poate să dea ajutor”[2].

În scena de la Viflaim contemplăm măreția cerului deschis peste adăpostul sărac al colibei păstorești de la marginea satului, unde Familia sfântă este constrânsă să poposească. Pământul poate deveni acolo cer, iar Fecioara scaun de heruvimi, tot așa cum și în așezământul sărăcăcios al oricărui suflet se reîntoarce splendoarea cerească a iertării păcatelor prin spovadă. Iertarea, cel mai frumos dar pe care ni-l face Principele păcii, se reînnoiește în noaptea istoriei din hotărârea cu care continuăm să reînnoim în noi atmosfera interioară a ieslei Betleemului.

Iertarea poartă pacea, redând normalitate omeniei, care pare azi tot mai rară. Rostul păcii este de a aduce prezența lui Dumnezeu în lume prin bunăvoința oamenilor. Normalitatea, discreditată atât de mult de patimile lumești, nu e chiar așa de greu de găsit dacă recunoaștem naturalețea firii și a vieții. Ceea ce e normal – ne spune Dumnezeu – se află la locul său în creație, adică își continuă rostul creator și dătător de viață. Iar atunci pacea singură va zidi bogăția darurilor cerești din săraca noastră lume în primul rând de la recunoașterea Binelui, clipă de clipă. Pruncul ceresc, născut în istoria noastră concretă, rămâne Dumnezeul Creator și Atotțiitor, iar pacea primită de la El poate schimba lumea dacă ne schimbă mai întâi inimile.

Iubiți credincioși și dragi preoți,

Suntem într-un an dedicat Credinței și ne îndreptăm iarăși, de Nașterea Domnului, gândul inimii spre comoara sufletească a generațiilor care au suferit pentru credința lor. Nu în sensul de a cultiva la nesfârșit nemulțumirea față de nedreptate, ci de a contempla importanța pe care oamenii aceștia au dat-o crezului în viața lor de zi cu zi. Fără acest legământ interior, frații noștri, imperfecți ca și noi, n-au putut trăi. N-au rezistat cu siguranță pentru a primi elogiile noastre post-mortem, ci pentru că viața lor a fost credința în Dumnezeu.

În acest sens, în fața nevinovăției și neputinței Pruncului, să contemplăm într-o nouă lumină tăria credinței din har a martirilor noștri. Spre a recunoaște adevăratul tezaur sufletesc și a renunța la resentimentele care ne ruinează sufletul, exaltându-ne doar vanitățile istorice.  „Martiriul nu este o ispravă eroică, ci harul de a putea suferi pentru Isus – spune Sfântul Părinte Papa, vorbind apoi despre sfântul Petru că „trebuie să se dezlipească de eroismul propriilor acțiuni și să învețe umilința ucenicului. Voința sa de a se lupta, eroismul său se termină în tăgăduire… eroismul său s-a prăbușit într-o formă meschină de tactică. Trebuie să învețe să-și aștepte ceasul; trebuie să învețe așteptarea, perseverența. Trebuie să învețe calea urmării pentru ca apoi, la ceasul său, să fie dus acolo unde nu vrea (Ioan 21, 18) și să primească harul martiriului”[3].

Și azi putem avea parte de mucenicie în lumea tot mai ostilă față de Cristos. Om al durerilor și al nevinovăției călcate în picioare de păcatele omului, Isus continuă să ne reamintească iubirea Tatălui pentru noi, alegând voit acest drum care nu îngenunchează conștiințele, ci le eliberează prin întruparea Sa, scriind o existență umană ca și a noastră. De la strigătele copilului cu care Își anunță venirea în lume, de la dependența de grija unei mame, la greul și lungul curs al creșterii vieții presărate de dureri și moarte. Numai prin smerenia sa Pruncul ceresc ne poate învăța să așteptăm ceasul Lui, să-l cunoaștem fără a cădea în indiferență, prin învățarea prețului umilinței și al perseverenței lucrului bun și simplu, făcut din inimă, dar mai ales fără interese meschine.

Iubiți fii sufletești,

Înainte de a Vă adresa părinteștile urări ale Crăciunului, aș dori să vă amintesc că sărbătoarea Nașterii ne aduce totodată și plinirea drumului de credință al Maicii Preacurate. Sărbătorile care îi celebrează momentele vieții pe parcursul anului liturgic sunt mărturisite de Biserică ca „înainte vestiri” sau „începuturi” ale bunăvoinței lui Dumnezeu. E foarte important, dragii mei, să înțelegem de ce avem nevoie de prezența Maicii Preacurate pentru a-L recunoaște pe Isus la ieslea Viflaimului. Prin femeia aleasă din veac, „taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută”[4] se arată lumii în coborârea din trupul Maicii, iar dacă Hristos a venit spre noi prin ascultarea Ei feciorelnică, putem ajunge sigur la Inima Domnului prin Maria. Oricând și oriunde.

Dimpreună cu Preasfințiile Lor Episcopii Mihai și Claudiu, Vă spun Sărbători sfinte, cu haruri îmbelșugate și deplină încredințare în voia Cerului pentru anul 2013, care vine!

Să puteți afla lângă Preasfânta Fecioară, dincolo de luminile înșelătoare ale acestei lumi, candoarea și nevinovăția lui Isus! Să puteți gusta chipul cel nezidit de mâna omenească a ajutorului său izvorât din asumarea slăbiciunii noastre! Să recunoașteți că răbdarea Inimii Domnului este semnul îndurării Sale pentru a ne converti cât mai grabnic. Să cerem de la El darul întoarcerii lumii și bucuria de a fi în casa Părintelui ceresc prin Inima nepătată a Maicii Sfinte.

Cu arhierești binecuvântări,

† Cardinal LUCIAN
Arhiepiscop Major

Să nu uităm

În literatura de specialitate actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 este considerat certificatul de naştere al României moderne. La producerea lui au contribuit deopotrivã forţe progresiste din domeniile politicului, socialului, culturii şi religiei. Ca instituţie moralã, Biserica a contribuit decisiv la “plinirea vremii”.

Dorinţa ardelenilor de a se uni cu patria mamã a fost secularã, în condiţiile în care, deşi majoritari pe pãmântul transilvan, românii au fost consideraţi minoritari şi oropsiţi de toate guvernãrile austro-ungare. Nu-i de mirare în atari condiţii cã ideea uniaţiei i-a urmãrit pe tinerii studioşi ardeleni de cum începeau şcoala. Unul dintre ei, cu o traiectorie existenţialã de excepţie, a fost şi episcopul Iuliu Hossu, personalitate emblematicã sub aspectul moralitãţii, al credinţei în Hristos şi bisericã şi deopotrivã luptãtor neînfricat pentru fiinţa naţionalã şi identitatea românilor. Nãscut în Milaş, sat de câmpie ardelean, viitorul episcop are o genealogie extrem de lungã, în care personalitãţile ecleziastice au fost numeroase. Chiar acesta a fost şi motivul pentru care familia ar fi dorit sã-l îndrepte spre medicinã. Dar chemarea credinţei şi destinul au fãcut ca Iuliu Hossu sã îmbrãţişeze calea credinţei şi a adevãrului. Cum în Ardeal biserica dominantã era cea greco-catolicã, tânãrul ostaş al bisericii luptãtoare s-a dovedit un purtãtor de stindard al idealurilor unirii cu Roma. De precizat cã numele de familie al viitorului episcop a fost Lungu, dar, din cauza cerinţelor autoritãţilor, a fost nevoit sã accepte maghiarizarea lui în Hosszu. Prin bunica şi mama sa, episcopul a primit în vene sânge nobiliar de la familia Hossu de Mesteacãn şi Rãstoci. Dupã tatã, familia a dat, de asemenea, numeroşi preoţi rãspândiţi în tot Ardealul. NU puţini dintre ei au înclinat şi spre domeniul politicului, unii chiar fãcând concesiile necesare supravieţuirii spirituale într-un imperiu în care deznaţionalizarea era la ordinea zilei.

Apãrarea bisericii a fost o asumare permanentã a familiei Hossu. Pentru a reuşi, un antecesor al episcopului, protopopul Vasile Hossu, a devenit membru al Partidului Naţional Român. Astfel s-a reuşit menţinerea limbii române în liturghii şi şcolile confesionale româneşti. Un alt antecesor, episcopul Vasile, a şi militat pentru Biserica Românã Unitã şi pentru idealul unirii. Unchiul Viluc a fost cel care l-a îndreptat spre Colegiul Urbarian “De Propaganda Fide”. De acolo se întoarce “ucenic la Lugoj”, pentru a plãti, astfel, bursa primitã. Are astfel ocazia sã îl însoţeascã pe episcop în tot Ardealul, dar şi la întâlniri religioase internaţionale, acumulând o bogatã experienţã religioasã, politicã şi socialã.
Îi cunoaşte acum pe Iuliu Maniu din Bãdãcin, Alexandru Vaida Voievod din Olpret, Teodor Mihali din Dej, pe Ştefan Cicio Pop din Şigãu, pe dr. Petru Groza, stagiar în Lugoj şi alţi mari bãrbaţi care vor deveni piloni ai Marii Uniri. O altã experienţã este aceea de voluntar capelan în timpul rãzboiului. Acordã asistenţã spiritualã, medicalã şi socialã militarilor, vãduvelor de rãzboi şi orfanilor. Întors în ţarã de la Viena, dupã moartea episcopului Vasile de la Gherla, este propus de Vaida Voievod şi susţinut de Partidul Naţional ca episcop de Gherla. Cu toatã opoziţia “bãtrânilor”, a depus jurãmântul în faţa regelui Ungariei. Adoptã de la început vizitaţia canonicã în parohii, pregãtind poporul pentru marele act ce avea sã urmeze pe câmpia de la Alba Iulia. Numai jocul şanselor a fãcut sã nu devinã mitropolit la Arhieria Blajului. Îşi continuã însã lupta pentru marele ideal. La 1 Decembrie 1918, la restaurantul “Coroana” din Alba Iulia, îl va cunoaşte şi pe George Pop de Bãseşti, desemnat preşedinte al Marii Adunãri. Lui Iuliu Hossu i s-a dat sarcina sã prezinte rezoluţia Marii Adunãri Naţionale. A fost de faţã şi episcopul neunit Miron Cristea, care va face parte şi din delegaţia la Bucureşti, alãturi de Vasile Goldiş, Al. V. Voievod, Iuliu Hossu, George Pop de Bãseşti. În capitala României Mari au fost primiţi de Majestatea regalã şi de primul-ministru Ion I. C. Brãtianu. Probleme grele au trebuit rezolvate şi dupã unire. Reacţia ungurilor a fost vehementã. Unitãţi de secui au fãcut rãzmeriţe şi au împuşcat oameni nevinovaţi.
Zeci de preoţi şi enoriaşi au fost urmãriţi şi schingiuiţi. Au apãrut probleme şi fisuri şi între bisericã şi statul mãrit, şcolile confesionale trecând la stat, împreunã cu învãţãtorii şi averile lor. Biserica Unitã a fost deposedatã în acest fel de multe clejii şi pãduri. Adversitatea a fost puternicã şi din partea celor care împãrtãşeau ideologia comunisto-bolşevicã. Membru de drept în Marele Sfat Naţional Român, episcopul a participat la toate şedinţele acestuia, participând cu pasiune şi elocinţã la dezbateri. A contribuit la elaborarea Constituţiei României Mari, din 1923, în care stã scris “Biserica Creştinã Ortodoxã şi cea Greco-Catolicã sunt biserici româneşti”, deci biserici surori, aflate pe acelaşi picior de egalitate. Cã timpul a lucrat altfel în ce priveşte Biserica Greco-Catolicã Unitã cu Roma este altã poveste, care, din pãcate, se perpetueazã şi în zilele noastre. Iuliu Hossu s-a dovedit a fi vlãdicul tuturor, propovãduind mila creştineascã, credinţa, lucrarea cultural-patrioticã pentru conservarea valorilor naţionale. Chiar dacã nu a avut întotdeauna relaţiile cele mai cordiale cu Iuliu Maniu, episcopul Hossu i-a purtat o stimã deosebitã. Ideea care se desprinde dupã lectura cãrţii este cã episcopul Iuliu Hossu rãmâne una din personalitãţile proeminente ale Bisericii româneşti unite cu Roma, iar prin toatã viaţa sa a adus dovada cã România a avut personalitãţi remarcabile în momentele cheie ale istoriei. Una dintre ele a fost episcopul Unirii, Iuliu Hossu.

Valer Hossu - “Episcopul Iuliu - Sfântul Marii Uniri”,
Editura Napoca Star,
Cluj-Napoca, 2008

Iuliu Cardinal Hossu (n. 30 ianuarie 1885, Milaş, comitatul Bistriţa-Năsăud, d. 28 mai 1970, Bucureşti), a fost episcop greco-catolic de Cluj-Gherla.

Alături de predecesorii săi, episcopul Iuliu Hossu a contribuit decisiv la unirea Transilvaniei cu ţara-mamă.
După terminarea primului război mondial, noua situaţie mondială favoriza formarea statelor naţionale. Prin urmare, românii din Transilvania, Banat şi Ungaria şi-au format organe politice proprii, aşteptând momentul prielnic înfăptuirii unirii politice cu România.
Audio: Interviu difuzat la Europa Liberă în 1970, cu puţin timp înainte de moartea Episcopului Iulian Hossu, aflat pe patul de suferinţă de la mânăstirea Căldăruşani.

La 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, din încredinţarea Marelui Sfat al Naţiunii, noul episcop de Gherla, Iuliu Hossu, a vestit lumii Unirea tuturor românilor, prin citirea Declaraţiei de Unire.
"Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuieşte România Mare, una şi nedespărţită, rostind fericiţi toţi românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu Ţara-Mamă, România. A biruit Dreptatea. Acesta-i ceasul dreptăţii lui Dumnezeu şi al răsplătirii Lui pentru suferinţele veacurilor purtate de un neam, cu credinţă în Dumnezeu şi cu nădejdea în dreptatea Lui", a spus Iuliu Cardinal Hossu.
"Pe cum ne vedeţi aici îmbrăţişaţi frăţeşte, aşa să rămână îmbrăţişaţi pe veci toţi fraţii români", a spus Iuliu Hossu după citirea declaraţiei.
În ziua următoare este ales în delegaţia celor patru membri, doi uniţi (Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voevod) şi doi ortodocşi (Miron Cristea, Vasile Goldiş) pentru a prezenta la Bucureşti, Regelui Ferdinand, hotărârile Adunării Naţionale. În calitate de senator de drept al României întregite, activitatea sa parlamentară a vizat probleme vitale ale ţării precum întărirea unităţii naţionale, apărarea integrităţii teritoriale, apărarea drepturilor şi libertăţilor Bisericii.

Sfinte Moaste la Tg.Mures

În lumina deschiderii anului credinței, Protopopiatul Tg. Mures a primit prin bunavoița Preafericitului Părinte Cardinal Lucian, Sfintele Moaște ale Sfinților Apostoli Mântuitorului. Acestea au stat timp de o săptămână la dispoziția credincioșilor în biserica cu hramul Buna Vestire a Parohiei Tg. Mureș II, timp în care credincioșii le-au putut venera și s-au putut ruga pentru redescoperirea drumului credinței în fiecare dintre ei.

Credincioșii sunt chemați în acest an al credinței să facă să strălucească Cuvântul adevărului pe care Domnul Isus ni l-a lasat si totodata sa-si aduca aminte de martirii bisericii care au plătit cu prețul vieții mărturisirea credinței.

În acest context sâmbătă, 10.11.2012, la inițiativa AGRU Tg. Mureș, s-a organizat un pelerinaj la Milaș, locul de nastere al Cardinalului Iuliu Hossu, pentru a ne aminti și a-i cinsti pe martirii Bisericii noastre.

Evenimentul a debutat cu depunerea unei coroane la troița din curtea bisericii, troiță ridicată de familia Cardinalului Iuliu Hossu, după care a  urmat rugăciunea pentru beatificarea Episcopilor Greco-Catolici, morţi în faimă de martiri sub regimul communist, apoi s-a recitat o poezie de catre un credincios, un omagiu adus pentru suferinta bisericii Greco-Catolice de-a lungul timpului. În continuare s-a celebrat Sfânta Liturghie si un parastas pentru toti episcopii si credinciosii bisericii noastre, iar în încheiere a avut loc o agapă frățească oferită de comunitatea locală. Numărul mare de credinciosi prezenti arată faptul că aceștia nu au uitat de inaintașii nostri, acordându-le astfel cinstea care li se cuvine.

Luni, 12.11.2012 credincioșii din parohia Ungheni au avut ocazia să venereze Sfintele Moaște după celebrarea Sfintei Liturghii, timp în care s-au recitat rugaciuni și au fost intonate cântece religioase.

Încredințăm iubirii lui Dumnezeu roadele acestei săptămâni petrecute în rugaciune, o implorăm pe Sfânta Fecioară Maria, maica Bisericii și regina apostolilor, să ne ocrotească pe fiecare și să facă să crească în lume credința, speranța și iubirea.

Secretariatul Protopopiatului Tg. Mureș

Sursa BRU

10 .11.2012 , comemorarea Cardinalului Iuliu Hossu

10 noiembrie 2012 

Comemorarea Cardinalului Iuliu Hossu

Comuna Milaş , judeţul Bistriţa Năsăud

 Venerarea moaştelor celor 12 Apostoli

 Rugăciunea la troiţa familiei Hossu, din cimitirul bisericii comunei (neretrocedată)

 Au participat aproximativ 400 de persoane , pelerini din Tg.Mureş , din localitate şi din împrejurimi.

Parastasul în memoria cardinalului Iuliu Hossu şi a episcopilor martiri.

Intalnire de lucru

În perioada 3-4 noiembrie 2012 , consilierii sectorului tineri al Acțiunii Catolice din Romania (ACRO) împreună cu Crina Horvat –vicepreşedinte sector tineri şi pr. Iuliu Muntean –asistent spiritual sector tineri, s-au reunit la Cluj-Napoca la sediul Asociaţiei Tineretului Român Unit -ASTRU Cluj, pentru a pregăti următoarea activitate la nivel naţional. Astru arhieparhial a fost reprezentat de Codrut Morariu, consilier al sectorului tineri ACRO.

Întâlnirea s-a deschis sâmbătă, pe ordinea de zi s-a aflat pregătirea cursului de formare ce se va desfăşura anul viitor în perioada 18-21 aprilie la Timisoara și care va fi adresat în special tinerilor responsabili din asociaţiile care fac parte din ACRO.

Pe lângă momentele de lucru şi momentele spirituale, echipa sector tineri a avut bucuria de a se întâlni cu consiliul de conducere al ASTRU Cluj. Întâlnirea s-a încheiat, cu participarea la Sfânta Liturghie celebrată la Capela ,,Sfântul Iosif’’ din Piaţa Cipariu, alături de comunitatea locală.

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă către fiica lui

“Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună, – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că, mai întâi cei răi nu pot fi iubiţi, şi-al doilea,…al doilea…de! norocul şi celelalte “pere mălăieţe”, care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă, – când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început. De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi… Atâţi câţi merită…

A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură. Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora. Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singura mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!

Aşa, Mimilică dragă, certă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi: “Uitaţi-vă la mine!” Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nici o faptă, a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani ai s-o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi.

Te îmbrăţişează cu drag,
Al. Vlahuţă
Când ai împlinit şaptesprezece ani.”

Înscăunarea PF Cardinal Lucian în biserica Sfântul Atanasie din Roma

20.10.2012, Roma (Catholica) - În luna februarie a.c., în urma Consistoriului Ordinar, Papa Benedict al XVI-lea a creat 22 noi Cardinali, printre care şi PF Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. În cadrul Sfintei Liturghii, la fel ca fiecare nou Cardinal, PF Lucian a urcat la altarul Confesiunii Sf. Apostol Petru unde i s-a încredinţat bereta roşie, simbol al dăruirii până la vărsarea sângelui din dragoste faţă de Biserică, inelul de Cardinal, având încrustate figurile Sf. Petru şi Pavel, şi o stea ce o reprezintă pe Preasfânta Fecioară Maria, precum şi decretul de numire unde este specificat numele bisericii al cărui titular devenea, şi anume biserica Sf. Atanasie din Roma.

Momentul intrării în biserica Sf. Atanasie s-a petrecut în cadrul rânduielii Vecerniei din ziua de 8 octombrie. La intrarea în marea biserică, PF Cardinal Lucian a fost întâmpinat de către actualul rector al Colegiul Grec din Roma şi paroh, rev. Mons. Manel Nin, şi de către Mons. Malvestiti Maurizio, subsecretarul Congregaţiei pentru Bisericile Răsăritene. Au participat şi Prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Răsăritene, Cardinalul Leonardo Sandri; Preafericirea Sa Sviatoslav Şevciuk, Arhiepiscopul Major al Bisericii Ucrainene; Episcopii Petru Gherghel de Iaşi, Florentin Crihălmeanu de Cluj-Gherla, Virgil Bercea de Oradea, Alexandru Mesian de Lugoj, Claudiu Pop al Curiei Arhiepiscopale; rectorul Colegiului Pio Romeno, pr. Gabriel Buboi; excelenţa sa Bogdan Tătaru-Cazaban, Ambasadorul României pe lângă Sf. Scaun; numeroşi preoţi, credincioşi, studenţi în Cetatea Eternă, cu toţii împărtăşind harul momentului istoric pentru Biserica Română Unită şi pentru întregul neam românesc.

După rugăciune, Preafericirea Sa Lucian a mulţumit Sfântului Părinte, Papa Benedict al XVI-lea, exprimându-şi bucuria pentru faptul că Biserica Greco-Catolică din România a fost învrednicită de preţuirea Bisericii Romei, spunând: “nu este pentru mine bucurie mai mare decât aceasta, după teroarea comunistă de care am suferit în România, pentru a păstra intactă comuniunea cu Urmaşul lui Petru, conştienţi fiind că astfel rămânem credincioşi Mântuitorului. Purpura mă înveşmântează şi odată cu mine întreaga Biserică Greco-Catolică, ca o veşnică amintire a mărturiei de credinţă”. La încheierea ceremoniei, ambasadorul României pe lângă Sf. Scaun a înmânat Preafericirii Sale Lucian însemnele Ordinului Naţional “Steaua României” în grad de cavaler. Distincţia acordată, a spus Cardinalul, “este o recunoaştere a poziţiei clare, ferme, de neclintit, adoptată întotdeauna de Biserica noastră în favoarea adevărului şi a credinţei, şi, deci, în slujba ţării”. Seara s-a încheiat cu o agapă fraternă oferită de Congregaţia pentru Bisericile Orientale în saloanele Colegiului grec, în onoarea Preafericirii Sale Lucian. (după un material semnat de pr. Marius Cerghizan pentru BRU.ro; fotografii: Arhiepiscopia Majoră)

Sursa BRU.ro

 La 11 octombrie 2012 în Biserica Catolică din întreaga lume va începe Anul Credinţei. Decretat de Papa Benedict al XVI-lea prin Scrisoarea apostolică Porta fidei (Poarta credinţei), Anul Credinţei este un timp special în care toţi credincioşii sunt invitaţi să redescopere darul credinţei, printr-o “autentică şi reînnoită convertire la Domnul, unic Mântuitor al omenirii” (Porta fidei, 6). Ziua de 11 octombrie este o dată semnificativă pentru Biserica Catolică: la 11 octombrie 2012 se împlinesc 50 de ani de la începerea lucrărilor Conciliului Vatican II şi 20 de ani de la publicareaCatehismului Bisericii Catolice, promulgat de fericitul Papă Ioan Paul al II-lea.

La Vatican, deschiderea Anului Credinţei va avea loc joi, 11 octombrie 2012, ora 10.00 (ora Romei), în Piaţa Sfântul Petru, prin celebrarea Sfintei Liturghii solemne, prezidată de Papa Benedict al XVI-lea. La celebrare vor lua parte şi doi episcopi români, Preasfinţitul Virgil Bercea, episcop greco-catolic de Oradea Mare, şi Preasfinţitul Petru Gherghel, episcop romano-catolic de Iaşi, aflaţi la Roma pentru lucrările Sinodului Episcopilor Catolici (7-28 octombrie).

În Biserica Catolică din România, deschiderea Anului Credinţei va fi celebrată la nivel diecezan / eparhial după cum urmează:

• joi, 11 octombrie 2012, ora 9.00, la Baia Mare (Eparhia Greco-Catolică de Maramureş), Sf. Liturghie solemnă în Biserica Sf. Maria;
• joi, 11 octombrie 2012, ora, 10.30, la Iaşi (Dieceza Romano-Catolică de Iaşi), Sf. Liturghie solemnă în Catedrala Adormirea Maicii Domnului;
• joi, 11 octombrie 2012, ora 18.00, la Cluj (Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla), Sf. Liturghie solemnă în Catedrala Schimbarea la Faţă;
• sâmbătă, 13 octombrie 2012, ora 10.30, la Bucureşti (Arhidieceza Romano-Catolică de Bucureşti), Sf. Liturghie solemnă în Catedrala Sf. Iosif;
• duminică, 14 octombrie 2012, ora 11.00, la Satu Mare (Dieceza Romano-Catolică de Satu Mare), Sf. Liturghie solemnă în Catedrala “Înălţarea Domnului”;
• sâmbătă, 3 noiembrie 2012, ora 9.00, la Oradea (Dieceza Romano-Catolică de Oradea), Sf. Liturghie solemnă în Catedrala Sf. Maria;
• sâmbătă, 3 noiembrie 2012, ora 9.30, la Oradea (Eparhia Greco-Catolică de Oradea), Sf. Liturghie solemnă în Catedrala Sf. Nicolae.

Comisia pentru comunicaţii sociale a Conferinţei Episcopilor Catolici din România (CER), în colaborare cu portalul Catholica.ro, a lansat mai multe spaţii pe internet dedicate Anului Credinţei, cunoaşterii şi aprofundării învăţăturilor Bisericii Catolice:www.magisteriu.ro, www.credinta-catolica.ro, anul-credintei.catholica.ro,www.facebook.com/AnulCredintei.

Anul Credinţei se va încheia la 24 noiembrie 2013. Anul Credinţei a mai fost celebrat în 1967, convocat de Papa Paul al VI-lea, pentru a comemora martiriul Apostolilor Petru şi Paul, în al XIX-lea centenar al mărturiei lor supreme. (Pr. Eduard-Mihai Coşa, secretar general)

Sf. Anton

Sf. Anton s-a născut într-o familie nobilă din Lisabona în jurul anului 1195. După o perioadă petrecută cu canonicii augustinieni, a intrat în rândul franciscanilor minori în speranţa de a merge în Maroc pentru a activa ca misionar. S-a îmbolnăvit însă şi s-a întors în Italia, unde s-a dedicat unei intense şi eficiente munci apostolice. A murit în Padova în 1231, şi a fost canonizat de Papa Grigore al IX-lea în 1232. “Anton”, a explicat Papa Benedict al XVI-lea, “şi-a adus o contribuţie semnificativă la dezvoltarea spiritualităţii franciscane cu darurile lui remarcabile de inteligenţă, echilibru, zel apostolic şi, în special, fervoare mistică… A fost unul dintre primii, dacă nu chiar primul maestru în teologie din rândul franciscanilor minori”. Sfântul a scris două cicluri de predici, unul intitulat “Predici duminicale” şi celălalt “Predici despre sfinţi”, în care a prezentat “un adevărat itinerariu al vieţii creştine. Bogăţia învăţăturilor spirituale conţinute în `Predici` este atât de mare încât în 1946, Venerabilul Papă Pius al XII-lea l-a proclamat pe Anton Doctor al Bisericii, dându-i titlul de `Doctor Evangelicus`, datorită faptului că toată prospeţimea şi frumuseţea Evangheliei reiese din scrierile sale”, a spus Sfântul Părinte. Anton de Padova, sau de Lisabona cum mai este cunoscut, a definit rugăciunea “ca o relaţie de iubire, care conduce omul la un dialog cu Domnul”, şi a descris patru “atitudini” care trebuie să o caracterizeze: “a ne deschide cu încredere inimile lui Dumnezeu, a sta de vorbă cu iubire cu El, a-i prezenta nevoile noastre, şi a-i aduce laudă şi mulţumire. În această învăţătură a Sf. Anton vedem una dintre trăsăturile specifice teologiei franciscane… şi anume rolul central al iubirii divine care intră în sfera sentimentelor, a voinţei, a inimii, şi care este izvorul unei cunoaşteri spirituale ce depăşeşte orice altă cunoaştere”. “Doctor Evangelicus” a cunoscut însă şi defectele naturii umane, cum ar fi “tendinţa de a cădea în păcat, şi i-a îndemnat continuu pe oameni să combată inclinaţia spre lăcomie, mândrie şi necurăţie… La începutul secolului XIII, într-un context de extindere a oraşelor şi înflorire a comerţului, un număr tot mai mare de oameni erau insensibili la nevoile săracilor. De aceea, Anton invita frecvent credincioşii să îşi îndrepte gândurile către adevărata bogăţie, aceea a inimii”, şi să caute prietenia celor mai nevoiaşi. “Nu este oare”, a întrebat Papa, “o lecţie importantă şi pentru noi astăzi, când criza financiară şi gravul dezechilibru economic sărăcesc multe persoane, şi creează situaţii de suferinţă?” El a comentat apoi un alt aspect al teologiei franciscane, cristocentrismul, care “ne invită să contemplăm misterele umanităţii Domnului”, în special Naşterea şi Răstignirea Lui. “Viziunea Domnului răstignit”, a inspirat în Anton “sentimente de recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi de respect pentru demnitatea persoanei umane”. În această viziune “toţi oamenii, credincioşi şi necredincioşi, pot găsi un sens care îmbogăţeşte viaţa”. Aceasta, a explicat Papa, “este importanţa crucifixului în cultura şi umanitatea noastră, care sunt născute din credinţa creştină… deoarece Dumnezeu ne consideră atât de importanţi încât suntem demni de suferinţa Sa”. Papa şi-a încheiat cateheza cerându-i Sf. Anton să mijlocească pentru întreaga Biserică, şi în particular pentru “cei care îşi dedică vieţile predicării. Luând inspiraţie din exemplul său, să unească doctrina sănătoasă, pietatea sinceră şi ferventă, şi comunicarea pătrunzătoare. În acest An al Preoţiei, să ne rugăm pentru ca preoţii şi diaconii să îşi îndeplinească cu înflăcărare misiunea de a vesti şi explica Cuvântul lui Dumnezeu pentru credincioşi, în special în predicile liturgice”.

In memoriam

Sfintire troita

In memoriam

Cu prilejul comemorării Cardinalului Alexandru Todea în Parohia Greco-Catolică Reghin, din binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii noastre, Preafericirea Sa Lucian Cardinal Mureșan, cu bucurie vă invităm să participați la următoarele celebrări: * Marți, 22 mai 2012, ora 17.00 – la locuința Cardinalului Alexandru Todea din Reghin, str. Apalinei nr. 34, se va oficia Sfânta Liturghie solemnă urmată de slujba Parastasului, ambele prezidate de Preasfinția Sa Claudiu, episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore; * Vineri/Sâmbătă, 25/26 mai 2012 – Noapte de veghe In Memoriam Alexandru Cardinal Todea, la sediul Protopopiatului Reghin, str. Mihai Viteazu nr. 15, care va avea următorul PROGRAM: 17:30 – Primirea invitaţilor şi prezentarea programului 18:00 – Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur 19.30 – Rozarul de Durere, Rozarul Divinei Indurari 20.00 – Acatistul Maicii Domnului 21.00 – Sfânta Liturghie în rit Latin 22.00 – Evocarea personalității Cardinalului Alexandru Todea + Film 23.00 – Adorația Sfântului Sacrament 24.00 – Pauza – agapă frățească 01.00 – Paraclisul Maicii Domnului 02.00 – Rugăciuni de vindecare și de eliberare – Devoțiuni 03.00 – Calea Sfintei Cruci 04.00 – Rozarul de mărire – Devoțiuni 05.00 – Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Intalnirea arhieparhiala a tinerilor si copiilor, Sebes

Sâmbătă, 21.04.2012, a avut loc la Sebeș Întâlnirea arhieparhială a tinerilor și copiilor. Organizată de Protopopiatul Sebeș, reprezentat de părintele protopop Gatea Florin, această manifestare pastorală anuală s-a bucurat de prezența Preasfinției Sale Claudiu, episcopul Curiei Arhiepiscopale Majore, cel mai tânăr episcop catolic din lume, și a peste cinci sute de tineri și copii din Protopopiatele Alba-Iulia, Aiud, Blaj, Brașov, Dumbrăveni, Iernut, Mediaș, Ocna Mureș, Reghin, Sibiu, Târnăveni, Tg. Mureș, Turda și Sebeș, însoțiți de patruzeci de preoți. Programul întâlnirii a debutat cu celebrarea Sfintei Liturghii arhierești, în cadrul căreia părintele protopop al Sebeșului a adresat participantilor următorul cuvânt: La sfârșitul oficiului liturgic a urmat o scenetă despre Cruce și Înviere, realizată de grupul de tineri și copii din Blaj: In continuare, Preasfințitul Claudiu a transmis salutul și binecuvântarea Preafericirii Sale Cardinal Lucian după care prezentat tinerilor participanți o meditația, pe baza căreia s-au purtat ulterior discutii pe grupuri de tineri și copii, desfășurate în sălile de clasă ale Școlii Mihail Kogălniceanu. (Textul meditației PS Claudiu poate fi accesat aici.) În timpul prânzului, o parte a participanților a luat masa, cealaltă parte dezbătând tematica discuții pe grupuri. După amiaza, la biserica protopopială, tinerii au prezentat mai întâi concluziile discutiilor pe grupuri, după care s-a făcut „predarea Crucii” întâlnirii arhieparhiale a tinerilor și copiilor Protopopiatului Ocna Mures, care va organiza întâlnirea în anul viitor, la o dată ce va fi comunicată ulterior. Tinerii participanți au ținut să multumească atât Preasfinției Sale Claudiu pentru arhiereasca liturgisire, pentru cuvintele pline de har propuse spre meditație și pentru participarea la toate momentele acestei zile, cât și gazdelor, Protopopiatului Sebeș, preoți și tineri credincioși deopotrivă, care împreună s-au străduit și au trudit pentru reușita deplină a acestei minunate zile de primăvară. În încheiere, după un recital al tenorului Prof. Ioan Chiciudean, grupurile de tineri din Reghin, Petelea, Săndulesti, Târnăveni, Sebeș și Sibiu au prezentat un program artistic compus din muzică religioasă și laică și din dansuri populare specifice propriilor zone folclorice. Filme si imagini

HRAMUL PAROHIEI BUNA VESTIRE

Spunem da vietii la Tg. Mures de Buna Vestire

Ca in fiecare an sarbatoarea Bunei Vestiri este motiv de bucurie pentru credinciosii parohiei nr.2 din Tg Mures pastorita de catre Pr.Protopop Fodor Dan Liviu.
In acest an sarbatoarea hramului parohiei s-a desfasurat pe o perioada de trei zile. Astfel incepand cu ziua de vineri 23.03.2012,ora 17 s-a desfasurat la Crucea de Lumina rugaciunea Calea Crucii o rugaciune mai speciala in acest an dedicata vietii,si aceasta pentru ca in acest an s-a desfasurat prima editie a Marsului Vietii in orasul nostru organizata de catre Protopopiatul Greco Catolic din Tg Mures avand alaturi Primaria Tg Mures si alte asociatii si fundatii pro life din oras atat catolice cat si de alte confesiuni. Devotiunea din acest an s-a oficiat pentru ispăşirea păcatelor făcute împotriva vieţii rugandu-l pe Bunul Dumnezeu ca atingandu-ne inimile sa alegem intodeauna viata nu moartea.
Manifestarea “Marsul Vietii” a inceput cu celebrarea Sfintei Liturghii sambata dimineata la ora 9.30 dupa care preotii impreuna cu credinciosii s-au indreptat spre P-ta Teatrului unde toti am putut spune “Da Vietii”. Pentru promovarea acestui mars Pr. Protopop a participat miercuri la conferinta de presa desfasurata in sala de protocol a Primariei Tg.Mures avand-o alaturi pe D-na Dr.Caterina Grif medic primar obstetrician cat si pe
D-na Cristina Bulbescu jurnalist , seara au fost invitati la emisiunea “Orizonturi Spirituale” al carei realizator este Adriana Moldovan,iar joi seara au participat la o emisiune in direct la Radio Tg Mures. In deschiderea manifestatiei a luat cuvantul Pr.Protopop Fodor Dan coordonatorul proiectului apoi au rostitt alocutiuni ceilalti reprezentanti ai diferitelor asociatii din oras, urmand apoi ca multimea prezenta sa plece intr-un mars pentru viata incojurand centrul orasului manifestatia incheindu-se cu vizionarea filmului documentar “In noi este viata,, la Cinematograful Arta.
Au participat peste 500 de persoane din care peste 150 de copii, care au purtat benere, pancarde si stegulete cu mesaje pentru viata, s-au impartit fluturasi trecatorilor cu mesaje pentru viata si importiva avortului.
Scopul evenimentului este afirmarea dreptului la viaţă al copiilor nenăscuţi din momentul concepţiei, respectul faţă de viaţă în toate fazele şi ipostazele ei, nevoia de sprijinire a familiei ca temelie a societăţii. Scăderea natalităţii identificată ca factorul principal al crizei demografice va continua să cauzeze adâncirea dezechilibrului ecomomico-social dacă nu va fi stăvilită în primul rând prin restricţionarea-oprirea avorturilor.
Duminica dimineata s-au celebrat cele doua liturghii obisnuite fiecarei duminici de la ora 9,apoi de la 10.30 iar de la ora 17 s-a oficiat Paraclisul Maicii Domnului.La aceasta sarbatoare a fost prezent Pr.Vicar si Protopop de Aiud Paul Turcu care in cuvantul sau de invatatura ne-a vorbit despre harul lui Dumnezeu prezent in fiecare dintre noi facand legatura cu ziua sărbătorii si ajutăndu-ne să înţelegem că nu omul este cel care se înalţă la Dumnezeu, ci Dumnezeu e cel care coboară în sărăcia şi suferinţa noastră. Dumnezeu respectă libertatea, aşteptând răspunsul şi aportul nostru. Bunavestire este semnul împlinirii profeţiilor mesianice şi deci a profeţiei lui Isaia: “Iată Fecioara va zămisli şi va naşte un Fiu, iar numele lui va fi Emanuel, adică Dumnezeu este cu noi”. Sarbatoarea s-a incheiat cu o agapa frateasca la care au participat toti credinciosii.
Secretariatul protopopiatului Tg. Mures.

Marsul vietii

Spot „Marsul pentru viață” (I) - Radio România

Asculta mai multe audio acustica

COnsiliu National ACRO

În perioada 22-26 februarie 2012 s-a desfăşurat la Iaşi, la Casa Don Orione, Consiliul Naţional al Acţiunii Catolice din România  Pe lângă responsabilii naţionali ai Acţiunii Catolice din România,  la acest Consiliu Naţional a participat şi Maria Grazia Tibaldi – secretara Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice. Pe ordinea de zi a întâlnirii s-au aflat două punte importante: definitivarea programului pe sectoare pentru anul asociativ în curs şi pregătirea pentru a Cea de-a VI-a Adunare Generală a Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice care se va desfăşura la Iaşi, în  perioada 22-26 august 2012.

Echipa sectorului copii coordonată de Bernadeta Farţade-Gabor – vicepreşedinte şi de Pr. Florin Petru Sescu – asistent spiritual, a definitivat ultimele aspecte legate de organizarea cursului de formare de educatori ai Acţiunii Catolice care se va desfăşura la Cluj-Napoca în perioada 8-11 martie 2012. Cursul are tema „Trăieşte din plin în AC, fii educator!” şi o va avea ca invitată pe Anna Teresa Borelli, responsabila naţională pentru copii a Acţiunii Catolice Italiene. Intervenţiile invitatei italiene vor încerca să răspundă la întrebările fundamentale  precum : Educator de ce? Educator pentru ce? Educator pentru cine? şi Educator cum?,  întrebări esenţiale în munca unui educator cu grupurile de copii ale Acţiunii Catolice. Pe lângă aceste intervenţii, echipa naţională a sectorului copii a pregătit ateliere şi activităţi care vor completa formarea oferită de invitata din Italia şi vor ajuta participanţii să se cunoască, să interacţioneze şi să simtă din plin stilul Acţiunii Catolice.

Echipa sectorului adulţi coordonată de Anca Frona – vicepreşedinte şi Pr. Coriolan Mureşan – asistent spiritual, a elaborat programul şi detaliile cursului cu tema „Adulţii – educatori în comunitatea parohiala” care se va desfăşura în luna iunie.  Acest curs este al doilea din seria cursurilor pe care sectorul adulţi al Acţiunii Catolice din România le pregăteşte în acest trieniu şi care are ca scop formarea responsabililor grupurilor de adulţi ai Acţiunii Catolice în tematici legate de familie, de implicarea adulţilor în activităţile parohiale şi de formarea la o responsabilitate civică şi socială.

Echipa sectorului tineri coordonată de Crina Horvat –vicepreşedinte şi Pr. Iuliu Muntean – asistent spiritual, a programat cursul dedicat responsabililor tineri ai Acţiunii Catolice. Acesta va avea o două teme mari, prima este legată de cultura organizaţională a Acţiunii Catolice, iar a doua se referă la metodele creative în lucrul cu grupurile parohiale de adolescenţi şi tineri. De asemenea echipa sectorului tineri a dedicat timp şi modalităţii în care se va prezenta la Întâlnirea Naţională a Tineretului Catolic de la Iaşi.

În cadrul plenarelor Consiliului Naţional, coordonate de Oana Tuduce – preşedinte naţional şi Pr. Felix Roca –asistent spiritual general, s-au stabilit detaliile organizatorice legate de Adunarea Generală a Forumului Internaţional al Acţiunii Catolice, care va avea tema „Laici din Acţiunea Catolică – coresponsabilitate eclezială şi socială” şi motto-ul pasajul evanghelic „… în acelaşi ceas, s-au ridicat şi s-au întors la Ierusalim” (Luca 24,33). La această întâlnire vor participa peste 120 de responsabilii ai Acţiunii Catolice însoţiţi de preoţii asistenţi spirituali şi episcopi din ţările unde Acţiunea Catolică este prezentă. Consiliul Diecezan al Acţiunii Catolice din Dieceza de Iaşi a participat la această sesiune plenară de lucru şi şi-a exprimat întreg sprijinul în găzduirea acestui eveniment de o asemenea importanţă.

Un moment deosebit în cadrul Consiliului Naţional a fost întâlnirea cu PS Petru Gherghel, episcopul locului. Preasfinţitul Petru a subliniat importanţa laicilor în noua evangheliaze şi în special a Acţiunii Catolice, care este un ferment în comunităţile unde aceasta este prezentă. Preasfinţitul a încurajat membrii Consiliului Naţional al Acţiunii Catolice din România să continue munca pe care o desfăşoară la nivel naţional şi i-a îndemnat să nu se lase descurajaţi în faţa dificultăţilor.  A urmat apoi Sfânta Liturghie arhierească la care a participat şi Consiliul Diecezan al Acţiunii Catolice “Sf. Iosif” însoţit de asistenţii spirituali din zona Iaşi.

Din programul Consiliului Naţional nu au lipsit vizite la diferite obiective din oraşul Iaşi, care va fi gazda multor eveniment în acest an, momente de destindere şi cunoaştere, precum şi  rugăciuni şi Sfinte Liturghii, celebrate atât în rit latin şi cât şi în rit bizantin care ne amintesc mereu de diversitatea şi catolicitatea Bisericii noastre.

La inceput de an

Papa Benedict al XVI-lea a anunţat astăzi, 6 ianuarie 2012, lista Cardinalilor pe care îi va crea în cadrul Consistoriului din 18 februarie 2012. Printre noii Cardinali se va număra şi PF Lucian Mureşan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Este al treilea Cardinal român, după Cardinalul Iuliu Hossu şi Cardinalul Alexandru Todea. Redăm în continuare cuvintele Suveranului Pontif de anunţare a listei Cardinalilor:

Cu mare bucurie, anunţ că în 18 februarie anul curent va avea loc un Consistoriu în care voi numi 22 de noi membri ai Colegiului Cardinalilor. După cum se ştie, Cardinalii au sarcina de a-l ajuta pe Succesorul Apostolului Petru în desfăşurarea ministerului său de întărire în credinţă a fraţilor şi de a fi principiu şi fundament al unităţii şi comuniunii Bisericii.
Iată numele noilor purpuraţi:
Mons. Fernando Filoni, prefectul Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor;
Mons. Manuel Monteiro de Castro, penitenţiar major;
Mons. Santos Abril Y Castello, Arhipreot al Bazilicii papale Santa Maria Maggiore;
Mons. Antonio Maria Veglio, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor;
Mons. Giuseppe Bertello, preşedintele Comisiei Pontificale pentru Statul Vatican şi preşedintele Guvernatoratului aceluiaşi stat;
Mons. Francesco Coccopalmerio, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative;
Mons. Joao Braz de Aviz, prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică;
Mons. Edwin Frederik O’Brien, Pro-Mare Maestru al Ordinului Ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim;
Mons. Domenico Calcagno, preşedintele Administraţiei Patrimoniului Scaunului Apostolic;
Mons. Giuseppe Versaldi, preşedinte al Prefecturii Afacerilor Economice ale Sfântului Scaun;
Preafericirea Sa George Alencherry, Arhiepiscop Major de Ernakulam-Angamaly al Siro-Malabarezilor (India);
Mons. Thomas Christopher Collins, Arhiepiscop de Toronto (Canada);
Mons. Dominik Duka, Arhiepiscop de Praga (Republica Cehă);
Mons. Willem Jacobus Eijk, Arhiepiscop de Utrecht (Ţările de Jos);
Mons. Giuseppe Betori, Arhiepiscop de Florenţa (Italia);
Mons. Timothy Michael Dolan, Arhiepiscop de New York (Statele Unite ale Americii);
Mons. Rainer Maria Woelki, Arhiepiscop de Berlin (Republica Federală Germană);
Mons. John Tong Hon, Episcop de Hong Kong (Republica Populară Chineză);
Am decis, mai mult, să ridic la demnitatea de Cardinali un venerabil prelat, care îşi desfăşoară ministerul de Păstor şi Părinte al unei Biserici, şi trei merituoşi ecleziastici, care s-au distins prin implicarea lor în slujba Bisericii. Aceştia sunt:
Preafericirea Sa Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major de Alba-Iulia şi Făgăraş al Românilor (România);
Mons. Julien Ries, preot al Diecezei de Namur şi profesor emerit de istorie a religiilor la Universitatea Catolică din Louvain;
Pr. Prosper Grech, O.S.A., docent emerit la diferite Universităţi romane şi consultor în Congregaţia pentru Doctrina Credinţei;
Pr. Karl Becker, S.J., docent emerit al Universităţii Pontificale Gregoriena, timp de mulţi ani consultor al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei.
Noii Cardinali provin din diferite părţi ale lumii şi îşi desfăşoară diverse slujiri pentru Sfântul Scaun sau în contact direct cu credincioşii ca Părinţi şi Păstori ai unor Biserici particulare. Doresc să vă invit pe toţi să vă rugaţi pentru noii aleşi, cerând mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, Maica Bisericii, pentru ca ei să ştie să mărturisească întotdeauna cu curaj şi dedicare iubirea lor pentru Cristos şi pentru Biserica Sa.

La inceput de an

Papa Benedict al XVI-lea a anunţat astăzi, 6 ianuarie 2012, lista Cardinalilor pe care îi va crea în cadrul Consistoriului din 18 februarie 2012. Printre noii Cardinali se va număra şi PF Lucian Mureşan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Este al treilea Cardinal român, după Cardinalul Iuliu Hossu şi Cardinalul Alexandru Todea. Redăm în continuare cuvintele Suveranului Pontif de anunţare a listei Cardinalilor:

Cu mare bucurie, anunţ că în 18 februarie anul curent va avea loc un Consistoriu în care voi numi 22 de noi membri ai Colegiului Cardinalilor. După cum se ştie, Cardinalii au sarcina de a-l ajuta pe Succesorul Apostolului Petru în desfăşurarea ministerului său de întărire în credinţă a fraţilor şi de a fi principiu şi fundament al unităţii şi comuniunii Bisericii.
Iată numele noilor purpuraţi:
Mons. Fernando Filoni, prefectul Congregaţiei pentru Evanghelizarea Popoarelor;
Mons. Manuel Monteiro de Castro, penitenţiar major;
Mons. Santos Abril Y Castello, Arhipreot al Bazilicii papale Santa Maria Maggiore;
Mons. Antonio Maria Veglio, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor;
Mons. Giuseppe Bertello, preşedintele Comisiei Pontificale pentru Statul Vatican şi preşedintele Guvernatoratului aceluiaşi stat;
Mons. Francesco Coccopalmerio, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative;
Mons. Joao Braz de Aviz, prefectul Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică;
Mons. Edwin Frederik O’Brien, Pro-Mare Maestru al Ordinului Ecvestru al Sfântului Mormânt din Ierusalim;
Mons. Domenico Calcagno, preşedintele Administraţiei Patrimoniului Scaunului Apostolic;
Mons. Giuseppe Versaldi, preşedinte al Prefecturii Afacerilor Economice ale Sfântului Scaun;
Preafericirea Sa George Alencherry, Arhiepiscop Major de Ernakulam-Angamaly al Siro-Malabarezilor (India);
Mons. Thomas Christopher Collins, Arhiepiscop de Toronto (Canada);
Mons. Dominik Duka, Arhiepiscop de Praga (Republica Cehă);
Mons. Willem Jacobus Eijk, Arhiepiscop de Utrecht (Ţările de Jos);
Mons. Giuseppe Betori, Arhiepiscop de Florenţa (Italia);
Mons. Timothy Michael Dolan, Arhiepiscop de New York (Statele Unite ale Americii);
Mons. Rainer Maria Woelki, Arhiepiscop de Berlin (Republica Federală Germană);
Mons. John Tong Hon, Episcop de Hong Kong (Republica Populară Chineză);
Am decis, mai mult, să ridic la demnitatea de Cardinali un venerabil prelat, care îşi desfăşoară ministerul de Păstor şi Părinte al unei Biserici, şi trei merituoşi ecleziastici, care s-au distins prin implicarea lor în slujba Bisericii. Aceştia sunt:
Preafericirea Sa Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major de Alba-Iulia şi Făgăraş al Românilor (România);
Mons. Julien Ries, preot al Diecezei de Namur şi profesor emerit de istorie a religiilor la Universitatea Catolică din Louvain;
Pr. Prosper Grech, O.S.A., docent emerit la diferite Universităţi romane şi consultor în Congregaţia pentru Doctrina Credinţei;
Pr. Karl Becker, S.J., docent emerit al Universităţii Pontificale Gregoriena, timp de mulţi ani consultor al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei.
Noii Cardinali provin din diferite părţi ale lumii şi îşi desfăşoară diverse slujiri pentru Sfântul Scaun sau în contact direct cu credincioşii ca Părinţi şi Păstori ai unor Biserici particulare. Doresc să vă invit pe toţi să vă rugaţi pentru noii aleşi, cerând mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, Maica Bisericii, pentru ca ei să ştie să mărturisească întotdeauna cu curaj şi dedicare iubirea lor pentru Cristos şi pentru Biserica Sa.