Sfânta Rita la Tîrgu Mureş

Sfanta Rita, denumita de Papa Leon al XIII-lea Perla pretioasa a Umbriei, cunoscuta in intreaga lume crestina ca Sfanta cauzelor imposibile, a binecuvantat si orasul Targu-Mures prin prezenta sfintelor sale moaste, in Biserica Adormirii Maicii Domnului, in zilele de 12-13 septembrie 2011.

Luni, 12 septembrie, ora 17, relicvariul a fost intampinat la Biserica Greco-Catolica (pe Str. Armoniei nr. 29/A) de pr. Ioan Farcas, parohul Bisericii, pr. Protopop Dan Fodor, impreuna cu preotii si credinciosii veniti pentru a cere mijlocirea Sfintei Rita.

A urmat, de la ora 19, Sfanta Liturghie si un program de adoratie euharistica coordonat de tineri Astristi,paraclisul si alte rugăciuni specifice. Biserica a fost deschisa pentru venerarea moastelor pana a doua zi. Credinciosii au fost invitati la venerarea moastelor, pana marti, 13 august, la ora 13, ora plecarii din Targu-Mures.

Este pentru prima data cand aceste moaste parasesc Italia. Relicvariul care va fi adus si expus spre venerare contine un fragment de os de la incheietura mainii stangi a Sfintei Rita, fragment extras cu binecuvantarea Arhiepiscopului de Spoleto-Norcia, Episcopul locului, pentru a putea fi purtat la cei care nu au posibilitatea sa ajunga la Cascia, unde este expus trupul sfintei, neputrezit. Sfinta Rita de Cascia (1381-1457) ar fi putut fi o crestina mediocra sau chiar una fara valoare, inasprita de suferinta si impinsa spre rebeliune. A fost in schimb o sfanta. Aceasta reflectie a celui mai recent si renumit biograf al Sfintei Rita din Cascia ne permite de indata sa privim cu realism una dintre figurile cele mai populare si universale ale istoriei crestine. Devotiunea catre Sf. Rita contine ceva inexplicabil: traind spre sfarsitul anilor 1300 si prima jumatate a anilor 1400 si venerata imediat si invocata ca sfanta, este insa numita fericita de-abia in anul 1628, iar canonizarea este proclamata doar in anul 1900. Totusi, poporul crestin i-a aratat dintotdeauna un incredibil atasament, datorita miracolelor, bineinteles, dar si pentru legendele care au imbogatit istoria vietii sale. Cu atat mai mult cu cat ea este numita in mod afectiv Sfanta imposibilitatilor, adica aceea careia i se poate cereunhar chiar si in situatiile celemaidisperate sidenerezolvat. Dupa moarte, Sfanta Rita a fost depusa intr-o biserica din orasul Cascia, Italia, unde poate fi venerata si astazi. A urmat o abundenta de miracole daruite celor din jur si credinciosilor devotati. Amintim de parfumul intens pe care il emana (fapt marturisit in mod repetat pana in zilele noastre) si ca acel trup nu a fost niciodata inmormantat si nici supus coroziunii timpului, ci a fost imediat expus venerarii in manastire. De atunci un incredibil si constant flux de pelerini leaga acel mic orasel din Umbria de lumea intreaga; in Rita o cauta cu siguranta pe Sfanta imposibilitatilor – ea care a patit atatea si a iubit atat de mult. Cei devotati o cauta pe fata care il cauta pe Dumnezeu, pe femeia din casatoria dificila, pe sotia care si-a pierdut sotul intr-un mod violent, pe mama care nu mai stie ce sa faca pentru a-si salva fiii, pe vaduva capabila de iertare si de bunatate, pe femeia consacrata care sta langa Cruce pentru a primi si a imparti acele haruri si acea mantuire.

Aiud, 11 septembrie 2011

Duminică,11 septembrie 2011, ne-am deplasat la Aiud, cu ocazia sosirii moaştelor Sfintei Rita în localitate.Grupul nostru a dat răspunsurile la Liturghie şi a animat Adoraţia specială în cinstea Sfintei Imposibilităţilor.

Sfânta Rita de Cascia a fost o femeie căsătorită, soţul ei a murit într-un duel. Cei doi copii au voit să răzbune moartea tatălui, dar ea nu a fost de acord, s-a rugat lui Dumnezeu mai bine să moară decât să facă acest păcat, iar copiii au murit. Ea a voit să intre în mănăstire, dar pentru că a fost căsătorită nu au acceptat-o. Într-o noapte, a fost condusă de Sfântul Ioan Botezătorul şi Sfântul Augustin la mănăstirea augustinienilor, care au lăsat-o în curtea mănăstirii. Considerând că a fost o minune, superioara a primit-o în mănăstire.

Rita era un suflet total dăruit lui Dumnezeu. Avea mare devoţiune faţă de Isus Cristos răstignit şi medita îndelung Patimile Domnului. Într-o zi, l-a rugat astfel pe cel Răstignit: "Doamne, dă-mi şi mie un spin din coroana Ta, ca să fiu alături de Tine în suferinţă". Printr-o lumină, un spin s-a îndreptat spre fruntea ei, i-a făcut o rană adâncă şi dureroasă pe care a avut-o toată viaţa. Rana a devenit urât mirositoare şi Rita a fost izolată. Odată, la cererea ei, un trandafir sălbatic a înflorit în plină iarnă şi toţi au putut mirosi parfumul acestui trandafir. Altă dată, din ascultare a plantat un vrej uscat de smochin, care s-a prins şi a dat roade tot în timpul iernii.

La Jubileul din anul 1430, Rita l-a rugat pe Isus să-i vindece rana de la frunte, ca să poată merge şi ea la Roma. Imediat rana de la frunte s-a vindecat, rămânând durerea, iar după ce s-au întors la mănăstire, rana s-a redeschis. Rita a trăit cu această rană până la 23 mai 1457, când s-a stins din viaţă, lăsând în celulă un parfum puternic. Rana de la frunte s-a transformat într-o diademă, reflectând raze luminoase.

O minune permanentă este trupul intact al acestei sfinte, păstrat până în zilele noastre. După atâţia ani, membrele îşi păstrează supleţea şi uneori se mişcă. În anul 1927, mâna stângă s-a ridicat de trei ori. Se spune că într-o noapte au intrat nişte hoţi în mănăstire, dar s-au speriat şi au fugit când au văzut că din raclă s-a mişcat corpul neînsufleţit al Ritei.

Consiliu Naţional ACRO

Odorheiu Secuiesc, 8-11 septembrie 2011

Consiliul Naţional al Federaţiei Acţiunea Catolică din România s-a reunit în perioada 8-11 septembrie 2011, la Casa Surorilor din Congregaţia Inimii Neprihănite din Odorheiu Secuiesc.

Consiliul Naţional a debutat cu un moment de reflecţie susţinut de Pr. Felix Roca, asistentul spiritual general al ACRO pe tema anului asociativ 2011-2012:Mărturisitori ai lui Cristos în lumea de azi, plini de speranţă! pornind de la versetul biblic „Voi însă sunteţi un neam ales, o preoţie împărătească, un popor sfânt, poporul lui Dumnezeu.” (1Pt 2,9). Pr. Felix ne-a vorbit despre ce înseamnă fi martori şi mărturisitori, despre faptul că este necesar să oferim o mărturie totală pentru că Cristos face parte full-time din viaţa noastră şi nu part-time. Totodată Pr. Felix ne-a atras atenţia asupra faptului că mărturia trezeşte opoziţie, iar uneori ne apropie sau ne îndepărtează de semenii noştri. În timpul personal pe care l-am avut fiecare am încercat să identificăm situaţiile în care ne ruşinăm de credinţa noastră, să vedem dacă credinţa noastră se transpune în faptele noastre şi dacă sunt momente în viaţa noastră în care nu suntem atenţi la relaţia cu Isus Cristos. În cadrul grupurilor de discuţii care au urmat am încercat să găsim împreună răspunsuri la întrebările precum „Care sunt motivele care ar trebui să determine un creştin să fie un mărturisitor? Ce anume poate să favorizeze în Acţiunea Catolică mărturisirea credinţei? Ce anume face ca mărturia personală să fie eficientă, să de-a roade?”

Au urmat apoi deschiderea oficială a Consiliul Naţional prin salutul adresat de preşedinte – Oana Tuduce – consilierilor naţionali prezenţi şi asistenţilor spirituali, prezentarea ordinii de zi şi a programului.

În continuare fiecare sector s-a reunit pentru a-şi evalua activitatea desfăşurată în cursul anului care apoi s-a prezentat în plen întregului Consiliu Naţional. S-au evaluat activităţi precum cursul de comunicare organizat de sectorul tineri „Comunicarea se învaţă”, cursul pentru animatori organizat de sectorul copii „Trăieşte din plin în AC! Fii animator” şi cursul organizat de sectorul adulţi „Redescoperirea iubirii aproapelui – Adulţi educatori în familie”. De asemenea s-au prezentat şi activităţile la care ACRO a participat precum şi Întâlnirea cu tinerii din Acţiunea Catolică din cadrul Zilei Mondiale a Tineretului, Seminar despre Legislaţia internaţională a drepturilor omului în lumina doctrinei sociale a Bisericii – Burundi etc. Ziua s-a încheiat cu o sesiune de lucru pe sectoare având ca tematică stilul Acţiunii Catolice.

Programul Consiliului Naţional a continuat cu o sesiune plenară pornind de la sesiunile de lucru pe sectoare în cadrul căreia s-a aprofundat ce înseamnă şi cum putem transmite mai departe stilul Acţiunii Catolice.

A urmat apoi o sesiune de lucru pe ordinea de zi pe care s-au aflat subiecte legate de proiectul de activităţi 2011- 2012 – 2013, Zilele Acţiunii Catolice 2011, Adunarea Generală a FIAC care se va desfăşura în România în 22-26 august 2012 şi diverse participări la activităţi naţionale şi internaţionale.

Programul Consiliului Naţional a cuprins momente de rugăciune – Sfânta Liturghie, rugăciuni de dimineaţă şi seară, Îngerul Domnului, Adoraţie euharistică precum şi momente de relaxare care au completat sesiunile de lucru şi au făcut ca atmosfera să fie fraternă.

Consiliul Naţional s-a încheiat duminică, 11 septembrie cu celebrarea Sfintei Liturghii împreună cu comunitatea locală. A fost o întâlnire rodnică în care s-a încercat să se aprofundeze stilul Acțiunii Catolice şi să se pregătească anul asociativ 2011-2012.

(sursa www.actiuneacatolica.ro)