PE URMELE SF.APOSTOL PAUL

Saul-Paul a copilarit la Tars ,orasul sau natal.Tarsul Ciliciei,situat in vechime pe teritoriul actualei Turcii,este considerat pe buna dreptate unul dintre centrele culturale cele mai faimoase ale lumii grecesti.In perioada romana,importanta Tarsului a fost recunoscuta cand a fost desemnat capitala a provinciei Cilicia.Retorii si filozofii Tarsului erau stimati de cele mai inalte autoritati ale statului roman si erau invitati la Roma ca maestri ai familiilor aristocrate,incluzand familia imparatului.
Dupa propria sa marturie Paul s-a nascut intr-o familie de iudei ferventi si a fost educat in spiritul religiei iudaice.Am putea adauga aici un amanunt care nu ar trebui trecut cu vederea:in antichitate ,retorica,adica arta compunerii si redarii unui discurs frumos,era coloana vertebrala a studiilor.Tanarul este trimis la Ierusalim,centrul spiritual al iudaismului pentru a aprofunda Scripturile si religia parintilor.Dar iudaismul din timpul lui Paul cunoaste mai multe orientari.Astfel existau trei grupari religioase:fariseii,saduceii si esenienii care se diferentiau in materie de conceptii teologice ,fie ca era vorba de numarul cartilor din Biblie pe care le considerau drept normative,fie ca era vorba de maniera concreta de a trai,fie ca era vorba despre viziunea teologica cu privire la viata si la mantuire.Apostolul Paul se defineste pe sine ca ex-fariseu.Preocuparea principala a fariseilor era Legea(Torah),inteleasa ca norma exclusiva de viata pentru tot Israelul.Fariseul obisnuit se implica cu toata forta ca intreg poporul sa fie adus sub puterea sfintitoare a Torei.
In perioada premergatoare evenimentului de la DAMASC,Paul era plin de zel in persecutarea crestinilor, cu toate acestea experienta fundamentala din viata sa a fost intalnirea cu ISUS,experienta care va schimba profund modul sau de a gandi si de a trai.Paul a avut o chemare extraordinara,comparabila cu chemarea lui Abraham,Moise sau Samuel.In istoria Bisericii de la inceputuri,asa cum o vede Faptele Apostolilor,moartea primului martir a fost samanta unei vocatii,aceea a marelui apostol.
Ceea ce surprinde in scrisorile apostolului Paul este reticenta lui de a vorbi despre experientele sale interioare personale,iar evenimentul de pe drumul Damascului este unul de acest fel.Desi este constient de vocatia sa,Paul nu povesteste istoria acestei vocatii insa atunci cand vorbeste despre faptul ca a fost ales inainte de nasterea sa ,Paul situeaza vocatia sa in domeniul inaccesibil al misterului,de care apartine de fapt,orice vocatie adevarata."Nu sunt eu apostol?Nu l-am vazut eu pe Isus,Domnul nostru?"(1Cor9,1) Dar ce inseamana acest a vedea?Un indiciu ar putea fi textul din 2Cor 12,2-4:"Cunosc un om in Cristos care,acum paisprezece ani -ca era in trup, nu stiu ;sau ca era in afara trupului nu stiu;Dumnezeu o stie-a fost rapit pana la al treilea cer.Si stiu ca omul acesta-ca era in trup sau nu era in trup, nu stiu:Dumnezeu o stie-a fost rapit in paradis si a auzit cuvinte de negrait pe care omul nu are voie sa le rosteasca".
Desi nu putem fi siguri ca apostolul Paul vorbeste despre peroana sa,acest text ne-ar putea ajuta sa ne facem o idee despre experienta mistica traita de apostolul neamurilor la portile Damascului.
va urma